Datorită variabilităţii de semne şi simptome care apar în SM, a faptului că nu există o modificare clinică sau paraclinică caracteristică, și nici o analiză de laborator specifică, diagnosticul de SM este stabilit pe baza unor asocieri de criterii.
Diagnosticul de certitudine este pus doar pe baza evidenţierii histopatologice a leziunilor, postmortem la autopsie.
Există 3 variante de diagnostic:
Tulburarea neurologică sugestivă pentru SM, cu o durată de cel puţin 24h, fără modificări febrile, care apare la cel puţin 30 de zile după un alt episod sugestiv, este definită ca atac de SM. Cuvintele atac, exacerbare, puseu, recădere, episod, sindrom clinic izolat (atunci când este prima manifestare) sunt sinonime. Criteriile de diagnostic McDonald 2017
Nr. Crt. | Prezentare clinică | Date adiționale necesare diagnosticului de scleroză multiplă |
1. | ≥ 2 pusee Semne clinice obiective pentru ≥2 leziuni | Nici una* |
2. | ≥ 2 pusee Semne clinice obiective pentru 1 leziune (cu condiţia demonstrării precise a unui episode precedent corespunzător unei leziuni cu localizare anatomică diferită în cadrul SNC) | Nici una* |
3. | ≥2 pusee Semne clinice obiective pentru 1 leziune | Semne clinice obiective pentru 1 leziune Diseminare în spațiu, demonstrată prin: IRM sau un al doilea puseu care implică o localizare anatomică diferită în cadrul SNC |
4. | 1 puseu Semne clinice obiective pentru ≥2 leziuni | Semne clinice obiective pentru ≥2 leziuni Diseminare în timp demonstrată de un al doilea puseu sau prin IRM sau prin benzile oligoclonale din LCR pozitive |
5. | 1 puseu Semne clinice obiective pentru ≥2 leziuni | Diseminarea în spațiu, demonstrată prin: IRM sau ≥2 leziuni suggestive la IRM şi LCR pozitiv Și diseminarea în timp, demonstrate prin: IRM sau al doilea puseu |
6. | Progresie neurologică insidioasă sugestivă pentru SM | Progresie a bolii timp de 1 an (documentată retrospectiv sau prospectiv) și 2 din următoarele: -IRM cu 1 sau mai multe leziuni T2 în localizări tipice: periventricular, cortical, juxtacortical, infratentorial -IRM medular pozitiv cu ≥2 leziuni focale -LCR pozitiv |
*Nu sunt necesare teste adiţionale pentru a demonstra diseminarea în timp și spațiu, dar IRM cerebral ar trebui efectuat tuturor pacienţilor la care se consideră diagnosticul de SM. IRM de măduva spinării şi examenul LCR trebuie luate în considerare la pacienţii care au date clinice insuficiente şi IRM care susţine diagnosticul de SM, care au o prezentare iniţială atipică sau alta decât sindromul clinic izolat.
Dacă şi examenele imagistice şi cele adiţionale, precum examenul LCR și potenţialele evocate, sunt negative, diagnosticul de SM trebuie susţinut cu precauţie şi trebuie luate în considerare alte diagnostice.
Prezenţa benzilor oligoclonale specifice la examenul LCR nu demonstrează diseminarea în timp.