Schizofrenia este o boală cronică. Riscul de recădere este crescut. Conform statisticilor, simptomele bolii reapar în decurs de 12 luni la 75% dintre pacienți. Riscul de recădere scade semnificativ dacă se continuă tratamentul farmacologic în conformitate cu recomandările medicului. Cu toate acestea, este posibilă o recădere chiar și când pacientul respectă schema de medicație.
Însă pot fi identificate devreme și contracarate rapid. Mulți pacienți prezintă simptome specifice care indică recăderea schizofreniei (semnătura recăderii). Semnele de avertizare ale primei recăderi a bolii sunt cel mai dificil de recunoscut. În situațiile ulterioare, cunoștințele despre sindromul recăderii care preced simptomele la un anumit pacient sunt deja dobândite
Studiile arată că șansele de identificare a recăderii pe baza semnelor premonitorii timpurii specifice ale unui pacient sunt valabile la 75-81% dintre pacienți. De regulă, deteriorarea stării pacientului nu apare de obicei peste noapte. Aproximativ jumătate dintre pacienți manifestă prodromuri cu o lună înainte și 2/3 dintre pacienți cu două săptămâni înainte de recădere, ceea ce permite inițierea unor măsuri adecvate de prevenire a recăderii.
Riscul de recădere scade și mai mult, cât timp familia și pacientul însuși învață să recunoască prodromurile recurenței bolii în faza lor incipientă. Aceste simptome sunt foarte individualizate și pot fi diferite în cazul fiecărui pacient.
Ce este „semnătura recăderii”?
Este un simptom/sunt câteva simptome specifice pentru un anumit pacient, de obicei care nu sunt tipice pentru schizofrenie, care avertizează despre fiecare recădere ulterioară a psihozei. „Semnătura recăderii” poate fi stabilită împreună cu persoana cu schizofrenie, rememorând ce a precedat ultima recădere/ultimele recăderi ale psihozei, comparând de exemplu lista acestor simptome, elaborată de persoana bolnavă și rudele sale. Este posibil de asemenea să se utilizeze rapoarte științifice.
Consultați mai jos o parte a listei semnalelor timpurii de recădere a psihozei - elaborată de Birchwood, un psihiatru britanic:
Semnal | 0 | 1 | 2 | 3 |
Gândirea mea se concentrează numai asupra unuia sau a două lucruri | ||||
Senzație de tristețe sau dispoziție negativă | ||||
Senzația că oamenii nu înțeleg ce le spun | ||||
Dificultăți de concentrare | ||||
Senzația că o parte din gândurile din minte nu îmi aparțin | ||||
Senzația că sunt urmărit(ă) | ||||
Senzația de inutilitate | ||||
Senzația de confuzie | ||||
Încăpățânare | ||||
Senzația de neliniște | ||||
Uit multe lucruri | ||||
Îmi este ușor să vorbesc despre sex | ||||
Modul în care vorbesc este bizar pentru alte persoane | ||||
Somnul meu este neliniștit | ||||
Mă port ciudat | ||||
Mi-e dificil să fac față sarcinilor cotidiene | ||||
Absența poftei de mâncare | ||||
Fac glume ciudate | ||||
Mă simt foarte calm sau izolat | ||||
Vorbesc sau zâmbesc singur(ă) |
Psihoza este o afecțiune în care o persoană psihotică experimentează lumea într-un mod specific, anormal, care nu reflectă realitatea. Schizofrenia sau mai degrabă o serie de psihoze schizofrenice, este un termen care descrie mai multe psihoze diferite, cu diferite reprezentări și evoluții.
Toate acestea pot duce la invaliditate, care afectează parțial sau total capacitatea pacientului bolnav mintal să se angajeze în câmpul muncii sau la o invaliditate atât de puternică încât sunt perturbate nevoile cotidiene și sunt necesare îngrijirea și asistența constantă din partea unei alte persoane.
Îngrijirea evoluției stării de sănătate a unei persoane, întărirea capacității fizice și mintale reprezintă o metodă la dispoziția oricui de a preveni bolile.