Schizofrenie
DEFINIREA SĂNĂTĂȚII ȘI A SĂNĂTĂȚII MINTALE
Definirea sănătății include mai multe sfere - fizică, mintală, socială și spirituală. Putem discuta despre sănătatea completă atunci când toate sferele menționate demonstrează o stare de bine. Sănătatea mintală este un element important al sănătății în general și cu toate că ținând seama de caracterul ambiguu și vag al acesteia, nu există o definiție obligatorie a sănătății mintale, importanța sa este totuși subliniată de majoritatea abordărilor cu privire la înțelesul sănătății.
Rețineți!
- Cel mai adesea înțelegem sănătatea ca absența bolii și a senzației de durere. Cu toate acestea este bine să ne amintim că unele senzații pot apărea la om nu neapărat ca rezultat al unei boli.
- Pe de altă parte, absența senzațiilor nu exclude prezența bolii în organism, care poate fi identificată numai în timpul unor examene medicale precise și, foarte adesea, prin teste suplimentare (analize de laborator, radiografii sau ecografii).
- Prin urmare, definiția actuală descrie sănătatea ca „absența bolii sau a invalidității, însoțită de o stare de bine mintală, fizică și socială completă” (o definiție a Organizației Mondiale a Sănătății - OMS).
Sănătatea este adesea înțeleasă drept capacitatea omului de a-și atinge limitele potențialului și abilităților sale fizice, mentale și sociale, precum și reacția pozitivă în fața provocărilor. Spunem că o persoană are o stare bună de sănătate atunci când aceasta are resurse mari de energie și rezistență, care permit persoanei să mențină echilibrul sistemic și rezistența la boli, chiar și în cazul unor poveri fizice (muncă grea) și mintale (factori de stres psihosocial) și a al unor condiții de mediu nefavorabile (schimbări meteorologice, condiții de trai dificile, conflicte interpersonale).
Este interesant faptul că unele persoane încearcă să-și verifice resursele de sănătate chiar și în condiții extreme, cum ar fi școli de supraviețuire, ascensiunea pe munte sau realizările sportive.
ARTICOLE SIMILARE
Identificarea simptomelor tipice ale tulburărilor mintale prezintă o importanță cheie pentru diagnosticarea corectă a acestora.
Obstacolele principale în calea tratării tulburărilor mintale sunt reprezentate de lipsa cunoștințelor solide și a informațiilor despre simptome și a perspectivelor de tratament eficace al acestora, pe de o parte, și de răspândirea în societate a unor opinii greșite, negative (stereotipuri) cu privire la bolile mintale, care duce la atitudini negative către pacienți (stigmatizare).
Toate acestea pot duce la invaliditate, care afectează parțial sau total capacitatea pacientului bolnav mintal să se angajeze în câmpul muncii sau la o invaliditate atât de puternică încât sunt perturbate nevoile cotidiene și sunt necesare îngrijirea și asistența constantă din partea unei alte persoane.