Trebuie amintit faptul că pacientul se confruntă cu o "călătorie personală" în acceptarea bolii sale și ce presupune acest lucru, atât în ceea ce privește perspectiva de viață, cât și necesitatea de a se supune unor terapii care pot îi schimba obiceiurile obișnuite.
Această cale poate prezenta uneori probleme dificil de gestionat, inclusiv pentru persoanele care îngrijesc bolnavul. Se cunoaște din experiență că fiecare pacient se confruntă cu boala într-un mod complet unic și ține seama de o varietate de factori: propria experiență, prezența sau absența suferinței personale importante, a problemelor sociale, economice, de afaceri. În contextul tuturor acestor aspecte, fiecare pacient reacționează la diagnostic într-un mod absolut personal și nu este întotdeauna ușor de înțeles ce mecanisme stau la baza gândurilor persoanelor care se confruntă cu cancerul. Este esențial ca oricine sprijină o persoană bolnavă să poată înțelege direcția în care se merge. Din acest motiv, calitatea comunicării este o etapă fundamentală pentru începerea călătoriei în mod adecvat. Afecțiunea poate avea un efect destabilizator asupra pacientului și poate revela aspecte necunoscute ale caracterului pacientului. Acest lucru se poate dovedi dificil pentru persoanele care sprijină pacientul. Prin urmare, primul pas este acela de a asculta pacientul și de a obține informații despre nevoile sale, temerile și așteptările sale. Înțelegerea nevoilor pacientului reprezintă aspectul esențial și calea spre atingerea unor obiective comune.
Mai jos redăm câteva sfaturi practice.
- Fiți un bun ascultător. Concentrați-vă atenția asupra celeilalte persoane și mențineți contactul cu ochii
Acordați atenție nevoilor sale personale și calității sprijinului de care are nevoie pacientul
Repetați, reformulând cu propriile cuvinte, solicitările efectuate de acesta, pentru a-l asigura că înțelegeți. - Utilizați persoana întâi în propoziții. Utilizarea expresiilor la persoana întâi vă permite să vă exprimați gândurile și emoțiile și mai presus de toate aduce pacientul mai aproape de cealaltă persoană, reducând sentimentul de singurătate pe care îl resimte adesea pacientul.
De exemplu, în loc de a utiliza o propoziție de tipul „N-ai niciun motiv să discuți cu mine”, spuneți ceva de tipul „Sunt foarte trist(ă) când vorbesc așa” - Utilizați exemple concrete, evitând afirmații generale cu privire la comportamentul celeilalte persoane.
De exemplu, în loc de a utiliza o propoziție cum ar fi „Încerci întotdeauna să le faci pe toate”, alegeți o propoziție ca „Îmi fac griji că încerci să faci singur(ă) toate treburile din casă, ar trebui să te odihnești și eu te pot ajuta cu treburile din casă.” - Adăugați puțin umor. Umorul poate fi un bun medicament. Fiți sensibil(ă) atunci când pacientul simte nevoia să exprime durere, însă fiți pregătit(ă) în același timp să râdeți și să zâmbiți împreună cu acesta.
- Respectați nevoia de a fi singur(ă). Uneori un pacient spune că vrea să fie singur pentru a nu provoca îngrijorări, însă alteori chiar va dori cu adevărat să fie singur. Gestionați vizitatorii. Pacientul simte că este obligat să întrețină oaspeții și nu dorește să îi jignească cerându-le să plece? În acest caz, arătați cu tact că pacientul arată obosit și mulțumiți-le pentru vizită.
Oferiți sprijin adecvat
- Oferiți consolare și încurajare. Recunoașteți eforturile persoanei și ceea ce face pentru a se simți mai bine.
- Întrebați de ce au nevoie și ce puteți face pentru a fi de ajutor. Veți primi răspunsuri foarte diferite de cele pe care vi le imaginați!
- Oferiți sprijin practic:
De exemplu, oferiți-vă să însoțiți cealaltă persoană la consultații medicale, respectând decizia pacientului în cazul în care preferă să meargă singur.
Rețineți recomandările și sfaturile furnizate de medic.
Ajutați la menținerea ordinii în documente (rapoarte, rețete etc.)
În cazul tratamentului ajutați la respectarea recomandărilor corecte privind terapia.
Insuflați întotdeauna încredere și speranță, încercând să nu arătați anxietate și îngrijorare.
Evaluați pacientul, precum și informațiile furnizate de medic cu privire la starea bolii și încurajați pacientul să pună orice întrebare legată de aspecte pentru care simte nevoia de clarificare.
A oferi ajutor practic pentru un pacient cu cancer reprezintă uneori o activitate foarte elaborată și obositoare, care necesită atenție specială și un nivel extrem de crescut de autocontrol. Echilibrul pacientului din punct de vedere oncologic este adesea afectat de factori perturbatori, care pot anula dintr-o dată toate progresele obținute. Nu vă pierdeți niciodată încrederea și speranța și încercați să stabilizați acest echilibru, care uneori este fragil; aceste aspecte sunt în mod sigur dificile, dar pot fi realizate.
